Personalitate disocială (psihopatie): cauze, simptome, tratament

Ce este personalitatea disocială? Aceasta este altfel personalitatea antisocială, psihopatia. Personalitatea disocială este o tulburare de personalitate persistentă asociată cu deficite mentale în anxietate, învățare și relații interumane. Ce teste psihiatrice pot determina dacă cineva are o personalitate disocială?

Personalitate disocială - Ce înseamnă? Cum poate fi diagnosticată o personalitate disocială? Tulburare de personalitate disocială în domeniul emoționalității superioare și este incapabilă să stabilească contacte mai profunde cu mediul, tratându-i pe ceilalți instrumental și folosindu-i pentru a obține beneficii pentru sine. Ce ar putea face pe cineva să suspecteze o personalitate disocială?

Personalitate disocială: caracteristici

Tulburarea de personalitate disocială este o tulburare de personalitate antisocială. Persoanele cu această tulburare aderă la principiul că cel mai important lucru este să-și satisfacă propriile nevoi, indiferent de costurile și bunăstarea altora, iar acțiunile lor sunt rezultatul calculului rece și al alegerii voluntare.

Potrivit experților, Katarzyna Waśniewska, condamnată la 25 de ani de închisoare pentru uciderea fiicei sale de șase luni, Magda, are o personalitate disocială.

Trăsăturile caracteristice ale unei personalități disociale sunt:

• agresivitate,
• tendința de a folosi violența,
• răceală emoțională,
• nivel neglijabil de compasiune și empatie față de ceilalți
• tendința către nerespectarea persistentă a ordinii sociale și morale predominante.

Personalitate disocială: cauze

Potrivit experților, nu există o explicație simplă a modului în care se dezvoltă personalitatea disocială.

Personalitate disocială: cauze de mediu

Mulți cercetători subliniază importanța socializării incorecte în formarea personalității disociale. Ostilitatea mediului care, în același timp, promovează un comportament agresiv:

• din partea familiei: absența unuia dintre părinți în viața copilului din cauza separării sau divorțului,
• certuri constante la domiciliu, lipsa de interes a tatălui față de copil, instabilitate părintească și inconsistență în creștere.
• din partea mamei: Atât supraprotejarea, cât și respingerea vădită a copilului pot duce la un comportament social neadaptat
• din mass-media: agresiune omniprezentă, violență prezentată în mass-media, răceală socială, insensibilitate, narcisism social, punerea beneficiilor personale asupra binelui public, manipularea sentimentelor altora
• experiențele timpurii „criminale” ale copilului, de exemplu furturi, lupte, jafuri

Personalitate disocială: cauze fiziologice

Unii specialiști consideră că modelarea unei personalități disociale poate fi influențată și de unele disfuncții fiziologice: modificări ale EEG, imaturitatea creierului și disfuncții ale sistemului limbic care controlează sfera emoțională și motivațională a unei persoane. Adesea, în special în cazul bărbaților, cercetătorii subliniază rolul posibil al factorilor genetici în dezvoltarea acestui tip de tulburare. Cercetările arată că mulți bărbați aflați în închisoare au un cromozom Y suplimentar în cariotipul lor (setul XYY promovează hiperactivitatea și agresivitatea).

Personalitatea disocială: baza diagnosticului

Pentru a diagnostica personalitatea disocială, un psihiatru efectuează un interviu clinic, observă pacientul și colectează alte date disponibile, adesea în cooperare cu un psiholog care are instrumente de testare pentru diagnosticarea personalității.

Tulburare de personalitate disocială: criterii de diagnostic

La diagnosticarea unei personalități disociale, se iau în considerare următoarele criterii:

• nerespectare absolută a sentimentelor altora (lipsa empatiei),
• o atitudine puternică și stabilită de lipsă de responsabilitate și de nerespectare a normelor, regulilor și obligațiilor sociale,
• incapacitatea de a menține relații durabile cu ceilalți în absența dificultăților în stabilirea relațiilor,
• toleranță foarte scăzută la frustrare și prag scăzut de declanșare a agresivității, inclusiv comportament violent,
• incapacitatea de a experimenta vinovăția și de a beneficia de experiențe, în special pedepse experimentate,
• o tendință clară de a da vina pe alții sau de a utiliza raționalizări ale comportamentului lor care par a fi acceptabile - aceste comportamente sunt o sursă de conflicte cu mediul.

În plus, iritabilitatea excesivă și tulburările de comportament care apar în copilărie și adolescență sunt indicate ca factori care facilitează diagnosticul.

Important

Personalitatea disocială și înclinația de a comite infracțiuni

Persoanele cu tulburare de personalitate disocială intră adesea în conflict cu legea. Se estimează că cel puțin jumătate (unii cercetători susțin 80%) dintre condamnații care se află în închisori se încadrează în criteriile personalității disociale. Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc că orice persoană cu trăsături de personalitate disocială trebuie să devină criminală.

Personalitatea disocială și răspunderea penală

Personalitatea disocială nu este un factor care exclude responsabilitatea pentru acțiunile efectuate.