Psihoterapie - ce este? Psihoterapia este una dintre metodele de tratare a bolilor, tulburărilor și anomaliilor din psihicul uman. În funcție de problemă și de severitatea acesteia, sunt utilizate diferite tipuri și metode de psihoterapie. Cele mai populare metode includ terapia psihodinamică, umanistă, sistemică, cognitiv-comportamentală, psihoterapia Gestalt și terapia axată pe soluție. Toți împărtășesc un element comun, care este contactul direct al psihoterapeutului cu pacientul. Aflați ipotezele metodelor individuale de psihoterapie și aflați despre ce este vorba.
Psihoterapia nu este doar o metodă de tratare a tulburărilor psihice. De asemenea, este folosit pentru a „îmbunătăți” natura psihologică și pentru a crește potențialul de personalitate. Psihoterapia poate schimba atitudinile și poate îmbunătăți capacitatea de a face față anumitor emoții.
Cuprins:
- Psihoterapie: Definiție
- Cine este psihoterapeut?
- Psihoterapie: ce ajută?
- Ce este psihoterapia? Tipuri de psihoterapie
- Psihoterapie individuală
- Psihoterapie de grup
- Psihoterapie conjugală
- Psihoterapie de familie
- Eficacitatea psihoterapiei
- Cum ar trebui să fie un psihoterapeut?
Psihoterapie: Definiție
Ideea psihoterapiei vine din mai multe științe, incl. filozofie, psihologie și medicină. În general, psihoterapia este un set de metode de tratare a diferitelor tulburări și probleme mentale, care se bazează pe contactul direct dintre medic și pacient. Include o serie de întâlniri între pacient și terapeut, individual sau într-un grup mai mare, în funcție de tipul terapiei. Psihoterapia poate fi condusă doar de specialiști în cunoașterea psihicului uman - psihologi și psihiatri. În tulburările și bolile dificile, psihoterapia poate fi doar un element al tratamentului, de exemplu, în afară de tratamentul farmacologic. Medicamentele sunt adăugate la tratament atunci când problemele mentale îngreunează funcționarea zilnică a pacientului.
Psihologii numesc psihoterapia „o călătorie în adâncurile omului”. Pacientul face această călătorie, terapeutul este doar un fel de ghid căruia îi pasă și de siguranța „călătorului”.
Un pacient care folosește psihoterapie nu trebuie să experimenteze deloc tulburări mentale, ci poate simți doar nevoia de a îmbunătăți calitatea vieții sale emoționale. Psihoterapia poate, printre altele crește motivația de a acționa, îmbunătățește încrederea în sine sau îmbunătățește comunicarea cu alte persoane. Astfel, terapia este uneori utilă în îmbunătățirea calității vieții personale și profesionale.
Psihoterapia, în afară de funcția sa de vindecare, are un rol de sprijin - învață cum să folosească potențialul natural care există deja la o persoană. Psihoterapia se bazează în principal pe conversațiile terapeutului cu pacientul, dar mulți terapeuți folosesc și alte elemente precum: desen terapeutic, joc, experimente, scrierea scrisorilor, analiza simbolurilor, hipnoza, ritualuri sau setări spațiale.
Citește și:
Cum să convingi un partener la psihoterapie?
Merită să mergi la psihoterapie?
Psiholog, psihiatru, psihoterapeut și antrenor - pe cine să contacteze problemele tale?
Cine este psihoterapeut?
Specialiști calificați corespunzător sunt autorizați să efectueze psihoterapie. Pentru a deveni psihoterapeut, trebuie să absolvi învățământul superior - de preferință psihologie, psihiatrie, pedagogie sau medicină, apoi să finalizezi pregătirea profesională postuniversitară în psihoterapie, confirmată printr-un certificat. Antrenamentul este foarte solicitant și consumă mult timp, durează cel puțin 4 ani. În timpul antrenamentului, viitorul psihoterapeut trebuie să se supună și propriei sale psihoterapii, ceea ce îi va permite să înțeleagă mai bine sentimentele viitorilor săi pacienți.
Psihoterapeuții sunt de obicei specializați într-un subiect specific și conduc terapii în cadrul acestuia. Există terapeuți specializați în tratamentul dependențelor sau tulburărilor, terapeuți de familie, terapeuți de grup și copii.
Pentru a fi sigur că terapeutul ales de noi este un specialist în domeniul său, îi puteți cere să-și prezinte calificările (certificate de cursuri și pregătire finalizate), să discute despre tipul de psihoterapie oferit și să întrebe despre experiența sa în rezolvarea problemei cu care am venit la el.
Psihoterapie: ce ajută?
Psihoterapia funcționează bine în tratamentul tulburărilor precum: depresie, anxietate, nevroză, fobii și tulburări de alimentație. Poate fi util atunci când pacientul nu poate face față emoțional anumite situații de viață, de exemplu, doliu, pierderea motivației de a acționa, devenind dependent de ceva, simțindu-se neajutorat, incapabil să iasă din relații dificile (de exemplu, la locul de muncă). Psihoterapia vindecă sufletul, dar neutralizează și simptomele somatice. Este, de asemenea, un sprijin eficient în tratamentul bolilor de origine complet diferită, de exemplu astm, migrene, alergii, dermatită atopică sau boli cardiovasculare. Terapia schimbă atitudinea pacientului față de tratament, ceea ce este de o mare importanță, de exemplu pentru pacienții cu cancer.
Citește și: Metoda lui Simonton - terapia bolnavilor de cancer
Ascultați ce spune psihoterapeutul despre psihoterapie
Sursa: x-news.pl
Ce este psihoterapia? Tipuri de psihoterapie
Ce este psihoterapia? Depinde de tipul său specific. Datorită multor tendințe în psihoterapie, acesta poate fi perfect adaptat problemei pacientului și specificității sale. Fiecare tip de psihoterapie este caracterizat de o sursă diferită de inspirație, abordare, metodă de terapie și presupuneri teoretice. Principalele curente ale psihoterapiei sunt:
- terapie cognitiv comportamentală
Este una dintre cele mai populare și testate metode de psihoterapie din punct de vedere al eficacității. Provine din comportament, adică credința că tulburările de comportament sunt rezultatul răspunsurilor învățate la diferiți stimuli.
Ipoteze: Scopul terapiei este de a dezvăța pacientul de reacțiile vechi, incorecte și de a dezvolta noi comportamente și de a-și schimba modul de gândire. Terapia se bazează pe o abordare educativă - pacientul dobândește abilități datorită cărora își va putea rezolva singur problemele.
Cât timp: terapia durează de obicei între 10 și 16 ore.
Pentru cine este: Este cea mai eficientă terapie pentru tratarea depresiei și anxietății. Este, de asemenea, utilizat în tratamentul tulburărilor alimentare, al stresului post-traumatic și al tulburărilor de personalitate.
- terapie umanistă
Ipoteze: terapia presupune că fiecare persoană are un potențial mare (abilități, talente) pe care ar trebui să le folosească pentru auto-dezvoltare. În terapia umanistă, fiecare pacient este tratat subiectiv, empatic și cu o mare înțelegere. Se crede că problemele fiecărei persoane provin din faptul că folosește standarde și valori inadecvate care intră în conflict cu nevoile sale reale.
Cât durează: terapia poate fi pe termen scurt sau lung. Totul depinde de tipul de problemă și de amploarea acesteia.
Pentru cine este: Terapia vă permite să ieșiți din situații dificile de viață. Tratează în mod eficient tulburări precum nevrozele, anxietatea, depresia și tulburările alimentare. Ajută să faceți față experiențelor dificile din copilărie, dar și să ieșiți din capcana vieții prezente, de exemplu marcată de violența domestică. Terapia poate ajuta la construirea unei relații normale, la îmbunătățirea relațiilor cu alte persoane care au probleme cu ei.
- Psihoterapie gestaltică
Este un fel de psihoterapie umanistă bazată pe convingerea complexității umane.
Ipoteze: Scopul terapiei este de a crește conștiința de sine a pacientului spre a se bucura de viață și de a indica modul de rezolvare a problemelor folosind forța interioară și abilitățile proprii. Pacientul se cunoaște mai bine pe sine, își descoperă potențialul latent, realizează armonia interioară, învață adevărul despre sine, scapă de stereotipurile despre sine și devine conștient de limitările sale, ceea ce la rândul său îi face viața mai ușoară.
Cât durează: Aceasta este o terapie pe termen lung. Durează de la unu la câțiva ani.
Pentru cine este: Terapia funcționează pentru majoritatea problemelor psihologice. Cel mai adesea servește celor care doresc să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și să-și îmbunătățească calitatea vieții, de exemplu, eliminând conflictele interne. Este foarte rar utilizat în tratamentul dependenței.
Articol recomandat:
Psihoterapia sprijină SLIMMING
- psihoterapie sistemică
Acesta este un tip de terapie la care frecventează de obicei mai multe persoane. Poate fi psihoterapie în familie sau în căsătorie.
Ipoteze: Scopul terapiei sistemice este de a îmbunătăți relațiile dintre oamenii dintr-o relație sau într-o familie. Deoarece persoanele supuse tratamentului sunt un sistem specific, cel mai important lucru este îmbunătățirea comunicării, introducerea regulilor și conturarea structurii pentru a face sistemul să funcționeze corect. Psihoterapia sistemică individuală este posibilă, de obicei într-o situație în care un individ al unui anumit sistem (un membru al familiei) se simte copleșit de responsabilitatea comună și vrea să decidă pentru el însuși.
Cât durează: durata terapiei variază foarte mult și depinde de problemă. Poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani.
Pentru cine este: Terapia funcționează cel mai bine în rezolvarea problemelor conjugale (terapia căsătoriei) sau a problemelor educaționale, dar și în situații de criză emoțională, de exemplu legate de moartea unui membru al familiei, boala sau divorțul acestuia.
- psihoterapie narativă
Terapia narativă se poate face atât individual, cât și în grup.
Ipoteze: Specificitatea terapiei se bazează pe convingerea că fiecare persoană este un narator al vieții sale. Modul în care vorbim despre experiențele și sentimentele noastre modelează modul în care le percepem și le dă sens. În acest tip de terapie, există o relație de parteneriat între terapeut și pacient - terapeutul preia limbajul pacientului pentru a putea comunica cu acesta la un nivel. Scopul terapiei este de a schimba narațiunea pacientului acolo unde introduce o interpretare greșită.
Cât durează: nu există un interval de timp strict pentru terapie. Lungimea sa depinde, printre altele asupra naturii problemei pacientului.
Pentru cine este: terapia servește persoanelor care întâmpină dificultăți în a face față vieții și doresc să-i îmbunătățească calitatea și să-și găsească obiectivele de viață. Este recomandat în tratamentul depresiei și al altor tulburări care afectează și rudele pacientului.
- psihanaliza (psihoterapie analitica)
A fost inițiată de Sigmund Freud, care a afirmat acum 100 de ani că problemele umane actuale rezultă din personalitate dificilă, conflicte interne și evenimente din trecut.
Ipoteze: terapia se bazează cel mai adesea pe întâlniri individuale și constă într-o conversație - pacientul se poate întinde pe o canapea și poate vorbi despre lucruri importante pentru el, gânduri, sentimente și asociații. În acest moment, terapeutul încearcă să dea sens acestor afirmații și să conștientizeze pacientul despre problemele și experiențele de viață care îi afectează percepția actuală asupra realității.
Cât durează: terapia are o frecvență ridicată (întâlniri de mai multe ori pe săptămână) și este un proces lung. Psihanaliza durează în medie 5-7 ani.
Cui este destinat: Psihanaliza ajută să facă față emoțiilor dificile, adesea recurente, care preiau viața pacientului, de exemplu anxietate, agresivitate, tristețe, schimbări de dispoziție, dispoziție scăzută. Poate fi, de asemenea, eficient în tratarea simptomelor somatice.
- terapie psihodinamică
Această tendință se bazează pe convingerea că comportamentul uman este rezultatul controlului de mecanisme interne, inconștiente și de nevoi ascunse.
Ipoteze: Pacientul îi conferă terapeutului tot ceea ce vrea să împărtășească. Terapeutul stabilește obiective terapeutice și ajută pacientul să le atingă. Scopul medicului este de a prinde impulsurile inconștiente și tendințele pacientului în timpul ședinței, așa-numitul simptome nevrotice și supunându-le psihanalizei.
Cât durează: Aceasta este de obicei o terapie pe termen lung.
Pentru cine este: Terapia funcționează bine în tratamentul tulburărilor de personalitate. Vindecă de timiditatea morbidă, agresivitate, tristețe copleșitoare și sentimentul de nefericire. Poate fi eficient în recuperarea după dependență.
Articol recomandat:
Metode de tratare a tulburărilor de personalitate Merită cunoscutPsihoterapia durează de obicei aproximativ 45-60 de minute la un moment dat. Cel mai adesea sunt întâlniri o dată pe săptămână, deși frecvența poate fi mai mare sau mai mică. Durata terapiei nu este specificată.Totul depinde de problemă și de avansarea ei. Există situații în care sunt suficiente doar câteva ședințe sau când efectul scontat nu vine decât după ani de terapie. Durata psihoterapiei este determinată la începutul tratamentului.
Durata terapiei depinde de problema cu care se confruntă pacientul și de intensitatea acesteia. Specificitatea unor tulburări mintale necesită tratament pe termen lung, pentru altele, vindecarea cu succes este posibilă după câteva întâlniri. Deci, facem distincția între terapia pe termen lung și cea pe termen scurt. Terapia pe termen scurt este axată pe un scop specific (problemă). În cazul terapiei pe termen lung, problema este foarte generală, necesitând analize și investigații aprofundate.
- psihoterapie orientată spre proces
Ipoteze: inițial, terapia se concentra pe combinarea viselor cu comportamentul corpului, astăzi analizează toate experiențele umane despre care pacientul vorbește în timpul terapiei - cel mai adesea acestea sunt descrieri ale evenimentelor care i-au făcut o impresie deosebită. În această descriere, terapeutul trebuie să capteze potențialul de a schimba comportamentul pacientului și să-l distingă în așa fel încât să devină vizibil și pentru el.
Cât durează: terapia nu este limitată în timp și poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani. Totul este determinat în ipotezele terapiei, după ce terapeutul se familiarizează cu amploarea și specificitatea problemei pacientului.
Pentru cine este: Terapia ajută la vindecarea anxietății, depresiei și nevrozei. De asemenea, servește victimelor violenței și altor abuzuri.
- terapia Erickson
Ipoteze: presupunerea terapiei este că fiecare persoană este un individ unic, prin urmare terapia în sine ar trebui să fie adaptată nevoilor sale. Potrivit creatorului acestei psihoterapii - Erickson, toată lumea are potențialul de a rezolva probleme. Cel mai important lucru este să găsești acest potențial prin inițierea unor schimbări în viață. Pacientul este adesea hipnotizat pentru a accesa resursele ascunse.
Cât durează: poate fi atât terapie pe termen scurt, cât și pe termen lung. Totul depinde de tipul de problemă și de amploarea acesteia.
Cui este destinat: Terapia este utilizată pentru a trata anxietatea, depresia, tulburările alimentare și, de asemenea, simptomele somatice. Poate fi o metodă de terapie conjugală.
- TSR - Terapie focalizată pe soluție
Ipoteze: Cel mai important în această metodă terapeutică este să ne concentrăm asupra obiectivului care trebuie atins și nu asupra analizei evenimentelor care au devenit sursa problemelor.
Cât durează: terapia se concentrează pe obținerea efectului cât mai rapid posibil, deci ar trebui să fie cât mai scurt posibil.
Cui este destinat: Terapia poate ajuta pacientul să facă față propriului său trecut, să se concentreze pe realizări și succese. Astfel, ajută la recâștigarea sensului pierdut în viață.
- PNL (programare neurolingvistică)
Ipoteze: Conform principiului conform căruia sursa puterii este subconștientul, terapia arată pacientului o viziune diferită asupra evenimentelor din trecut. Ceea ce a fost un eșec și nu merită să ne amintim ar trebui șters din memorie. Mai presus de toate, succesele și realizările ar trebui amintite.
Cât durează: Tratamentul este de obicei pe termen scurt.
Pentru cine este: terapia NLP funcționează bine ca metodă de auto-promovare și auto-motivație. Ajută la creșterea eficienței activităților. Este folosit, de exemplu, pentru a crește eficiența muncii, pentru a facilita succesul profesional (arta negocierii) și privat (școala de seducție).
Articol recomandat:
Personalitate emoțional instabilă: tipuri impulsive și limită. Cauze, vol ...Psihoterapie individuală
De asemenea, putem împărți psihoterapia în funcție de numărul de persoane care participă la ea. Psihoterapia individuală se bazează pe contactul direct dintre terapeut și pacient. Ei construiesc un spațiu comun în care se mișcă în timpul terapiei.
La început, terapeutul împreună cu pacientul determină așa-numitul contracta. Determină frecvența și durata psihoterapiei, principiile conduitei și posibilitățile sale. Cel mai mare avantaj al psihoterapiei individuale este concentrarea asupra unei probleme specifice a unei persoane. Aici nu este loc pentru fire laterale, pentru terapeut cel mai important lucru este singurul pacient căruia îi dedică timpul. Terapeutul cunoaște bine gândurile și emoțiile, știe la ce să se aștepte de la reacția pacientului său, iar atmosfera de intimitate este propice deschiderii și construirii încrederii.
Psihoterapie de grup
Psihoterapia de grup este o serie de întâlniri între terapeut și un grup de oameni care împărtășesc o problemă similară. Se bazează pe relațiile dintre ei. Această formă de psihoterapie nu este pentru toată lumea. Este nevoie de curaj să vorbești deschis despre problemele tale în fața celorlalți. Mai mult, pacienții pot simți că terapeutul nu este pe deplin implicat în tratamentul lor, deoarece trebuie să-și împartă atenția între mai multe persoane.
Cu toate acestea, mulți terapeuți menționează numeroase avantaje ale acestui tip de întâlnire, inclusiv acceptarea mai ușoară a problemei în comparație cu grupul, consolidarea încrederii în sine, sentimentul de comunitate, reconstruirea stimei de sine, sprijin suplimentar al grupului, ieșirea din singurătate.
Participanții la terapia de grup îl au mai ușor, deoarece pot folosi soluțiile propuse de alți participanți, iar reacțiile grupului la problemele individuale pot face o impresie mai mare asupra persoanelor individuale. Valoarea adăugată este că membrii grupului nu numai că primesc sprijin de la ceilalți, dar pot oferi și ei înșiși acest sprijin, ceea ce le oferă sentimentul că sunt necesari.
În psihoterapia de grup, participanții sunt selectați pe baza experiențelor comune. Mărimea grupului depinde de problemele cu care vin pacienții. De exemplu, pentru tulburările de anxietate, grupurile ar trebui să fie doar câteva persoane. Putem distinge așa-numitele grupuri închise, unde numărul de participanți este constant pe tot parcursul terapiei și grupuri deschise, unde se pot alătura oameni noi în timpul terapiei.
Important! Fiecare psihoterapeut este membru al societății psihoterapeutice. La acest organism se poate face referire dacă modul de lucru al psihoterapeutului cu care avem de-a face ne pare incompatibil cu etica profesiei.
Psihoterapie conjugală (cupluri)
Printre tipurile de psihoterapie, distingem și o formă de terapie conjugală. De obicei, este necesar atunci când există o criză în relația (nu neapărat în căsătorie) cu care oamenii nu pot face față. De asemenea, puteți merge la o astfel de terapie atunci când doriți să îmbunătățiți relațiile în relația dvs., să îmbunătățiți comunicarea cu voi înșivă.
Condiția pentru participarea la terapia conjugală este consimțământul reciproc al partenerilor. Psihoterapia cuplurilor implică întâlniri ale partenerilor cu un terapeut. Ședințele terapeutice durează mai mult decât în cazul terapiei individuale, frecvența lor este determinată de terapeut. Dacă partenerii sunt în conflict, este cel mai important ca terapeutul să nu ia parte. Intenția nu este să schimbăm un partener, ci să ne înțelegem reciproc nevoile și așteptările.
Psihoterapie de familie
O altă formă de psihoterapie este psihoterapia de familie. La aceasta participă persoane dintr-o familie afectată de o problemă. Psihoterapia familială este aleasă cel mai adesea de părinții copiilor care provoacă dificultăți educaționale, dar și de familiile în care, de exemplu, există o boală severă sau dificilă.
La ședințele terapeutice ar trebui să participe persoane care sunt într-o oarecare măsură afectate de problemă. Scopul terapiei este de a întări legătura dintre acești oameni și de a învăța să trăiască și să facă față unei probleme date. Terapia este să întărească familia, să o învețe să atenueze conflictele și să se sprijine reciproc în momentele dificile.
Eficacitatea psihoterapiei
Eficacitatea psihoterapiei depinde de mulți factori, inclusiv din:
- selectarea adecvată a tipului de terapie pentru problemă,
- încredere și relație bună între terapeut și pacient,
- alegerea terapeutului potrivit,
- implicarea și motivația pacientului.
Eficacitatea psihoterapiei a fost dovedită de multe ori prin cercetări. În acest sens, psihoterapia cognitiv-comportamentală este cea mai studiată.
Efectele terapiei sunt vizibile în momente diferite - în funcție de tipul terapiei, frecvența și durata. În cazul terapiei pe termen scurt, vom vedea efectul mai repede decât în cazul psihoterapiei pe termen lung. Măsura actuală a eficacității psihoterapiei este de 0,8. Aceasta înseamnă că o persoană care a terminat psihoterapia este mai sănătoasă decât 80% dintre pacienții care așteaptă tratamentul.
Eficacitatea psihoterapiei este mai degrabă permanentă. Cu toate acestea, terapiile de vindecare a dependenței sunt guvernate de regulile lor - aici, revenirea la dependență se întâmplă adesea. De asemenea, merită adăugat că psihoterapia este uneori mai eficientă decât tratamentul farmacologic, care îneacă în principal problema și nu o vindecă. După terapie, există de două ori mai puține recidive decât după tratamentul farmacologic.
Rezultatul așteptat al psihoterapiei este îmbunătățirea calității vieții pacientului în ceea ce privește satisfacția. Efectele psihoterapiei de succes sunt ușor de recunoscut. Acestea sunt văzute de pacientul care încetează să sufere spiritual și este văzut de rudele sale și de mediul cu care a îmbunătățit relațiile.
Cum ar trebui să fie un psihoterapeut?
În psihoterapie, relația dintre pacient și terapeut este cea mai importantă. Încrederea și înțelegerea stau la baza acestui tip de tratament. Un bun terapeut trebuie să fie un sprijin simpatic pentru pacient, el trebuie să-l respecte, să fie deschis, cinstit, răbdător, autentic și empatic. Numai aceste calități pot determina pacientul să se angajeze în terapie, să fie motivat și să dorească sincer schimbarea.
Terapeutul nu oferă soluții gata făcute, nu le sugerează. În schimb, își ghidează pacientul pe calea cea bună, îi arată posibilitățile de care poate profita și își descoperă potențialul. Deci, nu ne putem aștepta ca terapeutul să ne dea sfaturi și să ia decizii pentru noi. Trebuie să faci singură cea mai mare muncă. Succesul terapiei este acțiunea corectă, luarea unei decizii independente și bune și implementarea consecventă a ipotezelor.
Articol recomandat:
Mandala: lucrul cu procesul sau cheia către subconștient
