Luni, 29 octombrie 2012
Un nou proiect în Regatul Unit și Statele Unite încearcă să înțeleagă cum gândesc și gândesc copiii diagnosticați cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
Cercetătorii de la King’s College London speră că studierea experiențelor acestor copii poate îmbunătăți diagnosticul și tratamentul acestei boli psihiatrice pentru copii, care încă nu se cunoaște în prezent.
Datorită problemelor de comportament care apar adesea cu tulburarea, mulți dintre acești copii nu pot fi integrați în sistemele școlare convenționale.
Corey Francis, 10 ani, este unul dintre ei. În urmă cu un an a fost expulzat din școala sa și de atunci trebuie să petreacă în fiecare zi la casa bunicii în timp ce părinții lui lucrează.
Copilul a fost diagnosticat cu ADHD, precum și aproximativ 5% din populația școlară din Marea Britanie și, de asemenea, suferă de tulburare a spectrului de autism.
În urma bolilor sale, acesta nu este în măsură să-și controleze furia și are dificultăți de concentrare. Ai nevoie de multă susținere și supraveghere structurată, lucru pe care școala nu ar putea să-l ofere, potrivit familiei tale.
Experiențele lor de a trăi cu ADHD arată dificultățile cu care se confruntă mulți copii în Regatul Unit și în multe alte țări pentru a primi un diagnostic și un tratament adecvat pentru tulburare.
"Cei care au fost medicati s-au simtit mai capabili sa exercite controlul. Chiar daca nu mai luau drogurile, au invatat strategii pentru a-si gestiona comportamentul", spune dr. Ilina Singh.
Noul proiect, bazat pe interviuri cu peste 150 de copii din Regatul Unit și Statele Unite care au fost diagnosticați cu boala, încearcă să înțeleagă mai profund acești pacienți.
Dr. Ilina Singh, profesor de bioetică și societate la King’s College, care conduce studiul, spune că este vorba despre acordarea de voce copiilor în actuala dezbatere despre tratamente farmacologice cu stimulente pentru tratarea bolii.
Aceste medicamente, precum Ritallin și Adderall au provocat mari controverse în trecut. Unii critici și-au exprimat temerile că ar putea provoca pagube și revenirea copiilor „roboți sau zombi”.
Însă studiul a descoperit că medicamentele, care sunt prescrise pentru a ajuta la reducerea hiperactivității și îmbunătățirea concentrației, au un impact pozitiv asupra comportamentului și capacității lor de a lua decizii mai bune.
„În domeniile dezvoltării morale nu am găsit nicio dovadă a vreunui rău”, explică dr. Singh BBC. „Aceste presupuneri dăunează copiilor mai mult decât drogurile”.
Echipa a intervievat copii între 9 și 14 ani. Deși nu toată lumea era sub medicație când au fost intervievați, cei mai mulți au avut experiențe de administrare a medicamentelor la un moment dat de când au fost diagnosticați.
"Cei care au fost medicati s-au simtit mai capabili sa exercite controlul. Chiar daca nu mai luau drogurile, au invatat strategii pentru a-si gestiona comportamentul", adauga el.
Profesorul Peter Hill, psihiatru pentru copii și adolescenți, spune că nu mai este atât de controversat să spui că medicamentele ajută copiii cu ADHD.
Fiecare ghid de terapie spune ca medicamentele trebuie sa fie o parte a intregului tratament. Este o parte importanta a pachetului, pe langa educarea familiilor despre ADHD.
Expertul explică că stimulenții cresc cantitatea de dopamină din creier și ajută la restabilirea unui nivel normal de funcționare.
Dr. Singh subliniază că tratamentul nu trebuie să se concentreze doar pe medicamente. "Mesajul este că copiii doresc mai multe opțiuni de tratament. Nu avem terapii comportamentale bine dezvoltate în această țară."
Medicul, terapia cognitivă comportamentală, mediile flexibile de învățare și exercițiile fizice ar trebui să fie, de asemenea, o parte a tratamentelor, spune el.
O altă constatare importantă în interviuri este că de multe ori copiii nu își înțeleg boala sau nu simt că pot avea o conversație semnificativă cu medicii lor.
De asemenea, proiectul a arătat că există o diferență notabilă între experiențele copiilor britanici și americani cu ADHD.
În Regatul Unit, accentul este pus pe ca acești copii să se comporte bine, în timp ce în Statele Unite, accentul este pe obținerea unei performanțe academice bune.
În interviul său, Corey și-a exprimat dorința de a avea pe cineva să vorbească despre problemele sale, pe cineva de la școală care să-l poată supraveghea și să-i fie mentor.
"Școlile trebuie să fie instruite pentru a identifica și a efectua intervenții comportamentale adecvate. Dar unii profesori provoacă copii cu ADHD, la fel ca alți copii."
Andrea Bilbow
Băiatul a fost medicat cu Ritalin, dar a produs un tic vocal, iar un alt medicament ulterior nu l-a ajutat prea mult. Acum încearcă un al treilea medicament pentru a-i reduce agresivitatea.
Potrivit experților, dacă copilul ar fi fost diagnosticat corect la începutul problemelor sale, s-ar putea să nu-și petreacă zilele bunicii sale.
Potrivit lui Andrea Bilbow, de la Serviciul Național de Informații și Suport privind tulburarea deficitului de atenție, ea spune că nu există o înțelegere în școli.
"Școlile trebuie să fie instruite pentru a identifica și efectua intervenții comportamentale adecvate. Dar unii profesori provoacă copii cu ADHD, la fel ca alți copii", spune el pentru BBC.
Mai mult decât orice, ceea ce își dorește Corey este să aibă un tratament adecvat, să revină la școală și să fie din nou „normal”. „Am fost cel mai bun jucător de fotbal din școală”, spune el.
Tag-Uri:
Sexualitate Medicamente Frumuseţe
Un nou proiect în Regatul Unit și Statele Unite încearcă să înțeleagă cum gândesc și gândesc copiii diagnosticați cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
Cercetătorii de la King’s College London speră că studierea experiențelor acestor copii poate îmbunătăți diagnosticul și tratamentul acestei boli psihiatrice pentru copii, care încă nu se cunoaște în prezent.
Datorită problemelor de comportament care apar adesea cu tulburarea, mulți dintre acești copii nu pot fi integrați în sistemele școlare convenționale.
Corey Francis, 10 ani, este unul dintre ei. În urmă cu un an a fost expulzat din școala sa și de atunci trebuie să petreacă în fiecare zi la casa bunicii în timp ce părinții lui lucrează.
Copilul a fost diagnosticat cu ADHD, precum și aproximativ 5% din populația școlară din Marea Britanie și, de asemenea, suferă de tulburare a spectrului de autism.
În urma bolilor sale, acesta nu este în măsură să-și controleze furia și are dificultăți de concentrare. Ai nevoie de multă susținere și supraveghere structurată, lucru pe care școala nu ar putea să-l ofere, potrivit familiei tale.
Experiențele lor de a trăi cu ADHD arată dificultățile cu care se confruntă mulți copii în Regatul Unit și în multe alte țări pentru a primi un diagnostic și un tratament adecvat pentru tulburare.
Voci de copii
"Cei care au fost medicati s-au simtit mai capabili sa exercite controlul. Chiar daca nu mai luau drogurile, au invatat strategii pentru a-si gestiona comportamentul", spune dr. Ilina Singh.
Noul proiect, bazat pe interviuri cu peste 150 de copii din Regatul Unit și Statele Unite care au fost diagnosticați cu boala, încearcă să înțeleagă mai profund acești pacienți.
Dr. Ilina Singh, profesor de bioetică și societate la King’s College, care conduce studiul, spune că este vorba despre acordarea de voce copiilor în actuala dezbatere despre tratamente farmacologice cu stimulente pentru tratarea bolii.
Aceste medicamente, precum Ritallin și Adderall au provocat mari controverse în trecut. Unii critici și-au exprimat temerile că ar putea provoca pagube și revenirea copiilor „roboți sau zombi”.
Însă studiul a descoperit că medicamentele, care sunt prescrise pentru a ajuta la reducerea hiperactivității și îmbunătățirea concentrației, au un impact pozitiv asupra comportamentului și capacității lor de a lua decizii mai bune.
„În domeniile dezvoltării morale nu am găsit nicio dovadă a vreunui rău”, explică dr. Singh BBC. „Aceste presupuneri dăunează copiilor mai mult decât drogurile”.
Echipa a intervievat copii între 9 și 14 ani. Deși nu toată lumea era sub medicație când au fost intervievați, cei mai mulți au avut experiențe de administrare a medicamentelor la un moment dat de când au fost diagnosticați.
"Cei care au fost medicati s-au simtit mai capabili sa exercite controlul. Chiar daca nu mai luau drogurile, au invatat strategii pentru a-si gestiona comportamentul", adauga el.
Profesorul Peter Hill, psihiatru pentru copii și adolescenți, spune că nu mai este atât de controversat să spui că medicamentele ajută copiii cu ADHD.
Fiecare ghid de terapie spune ca medicamentele trebuie sa fie o parte a intregului tratament. Este o parte importanta a pachetului, pe langa educarea familiilor despre ADHD.
Expertul explică că stimulenții cresc cantitatea de dopamină din creier și ajută la restabilirea unui nivel normal de funcționare.
Dr. Singh subliniază că tratamentul nu trebuie să se concentreze doar pe medicamente. "Mesajul este că copiii doresc mai multe opțiuni de tratament. Nu avem terapii comportamentale bine dezvoltate în această țară."
Medicul, terapia cognitivă comportamentală, mediile flexibile de învățare și exercițiile fizice ar trebui să fie, de asemenea, o parte a tratamentelor, spune el.
O altă constatare importantă în interviuri este că de multe ori copiii nu își înțeleg boala sau nu simt că pot avea o conversație semnificativă cu medicii lor.
Divizia culturală
De asemenea, proiectul a arătat că există o diferență notabilă între experiențele copiilor britanici și americani cu ADHD.
În Regatul Unit, accentul este pus pe ca acești copii să se comporte bine, în timp ce în Statele Unite, accentul este pe obținerea unei performanțe academice bune.
În interviul său, Corey și-a exprimat dorința de a avea pe cineva să vorbească despre problemele sale, pe cineva de la școală care să-l poată supraveghea și să-i fie mentor.
"Școlile trebuie să fie instruite pentru a identifica și a efectua intervenții comportamentale adecvate. Dar unii profesori provoacă copii cu ADHD, la fel ca alți copii."
Andrea Bilbow
Băiatul a fost medicat cu Ritalin, dar a produs un tic vocal, iar un alt medicament ulterior nu l-a ajutat prea mult. Acum încearcă un al treilea medicament pentru a-i reduce agresivitatea.
Potrivit experților, dacă copilul ar fi fost diagnosticat corect la începutul problemelor sale, s-ar putea să nu-și petreacă zilele bunicii sale.
Potrivit lui Andrea Bilbow, de la Serviciul Național de Informații și Suport privind tulburarea deficitului de atenție, ea spune că nu există o înțelegere în școli.
"Școlile trebuie să fie instruite pentru a identifica și efectua intervenții comportamentale adecvate. Dar unii profesori provoacă copii cu ADHD, la fel ca alți copii", spune el pentru BBC.
Mai mult decât orice, ceea ce își dorește Corey este să aibă un tratament adecvat, să revină la școală și să fie din nou „normal”. „Am fost cel mai bun jucător de fotbal din școală”, spune el.
---wyleczy-j-tylko-operacja.jpg)
