Miercuri, 25 iunie 2014.- Cei mici găsesc pe foaia goală un mijloc de a învăța și de a exprima ceea ce le place și își fac griji, dar este și un mijloc de a întâlni ființa umană.
Un studiu realizat de Universitatea din Țara Bascilor pune bazele științifice pentru a lua în considerare desenele copiilor mici ca o resursă utilă atunci când evaluează dezvoltarea lor conceptuală în copilărie timpurie. Lucrarea, publicată în revista „Journal of Biological Education”, raportează maturitatea conceptuală a copiilor la producția picturală.
José Domingo Villarroel și Guillermo Infante, profesori de la Școlile de predare din Bilbao și Vitoria, au analizat desenele despre viața plantelor a 118 fete și băieți cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani. Rezultatele studiului lor arată că cei care au o cunoaștere mai precisă a ființelor vii desenează mai frecvent aspecte cheie precum soarele, ploaia și norii, reprezentări care nu sunt doar decorative pentru copii.
Potrivit lui Villaroel e Infante, soarele care apare în desenele copiilor în legătură cu plantele nu este un element estetic, ci consecința de a ști că plantele au nevoie de lumina solară pentru a supraviețui.
Experți precum Sergi Banús, psiholog clinic pentru copii, consideră că desenul este un instrument foarte util în evaluarea psihologică a copiilor, în special după 5 ani. În acest sens, el subliniază că desenul reflectă modul particular în care copilul își vede și își trăiește lumea, pe lângă faptul că presupune o reflectare a schimbărilor sale de maturizare.
Mai exact, există indicatori grafici pentru trăsături psihologice, cum ar fi neascultarea, anxietatea, ego-centrarea, motivația pentru învățare, nesiguranța, perseverența, stima de sine sau problemele de relație socială. Cu toate acestea, experții avertizează că interpretarea unui desen pentru copii ar trebui să se bazeze pe aproximări statistice care asociază prezența unei anumite caracteristici a desenului cu o mare probabilitate de a prezenta o trăsătură de personalitate. În plus, trebuie avut în vedere faptul că acestea pot fi caracteristici care apar în momente specifice din viața copilului.
Astfel, există teste specifice bazate pe diferite tipuri de desen care ajută psihologii și educatorii să detecteze posibile probleme sau potențiale la copii. Două dintre cele mai utilizate sunt cele ale familiei și casa-copac-persoană. De exemplu, în desenul de familie, caracteristici precum mărimea, tipul de accident vascular cerebral, ordinea în care au fost pictate personajele și distanța dintre ele sunt evaluate sau omiterea oricăreia dintre figuri (tată, mamă sau un frate), chiar refuzul de a desena.
Judit Cueto, psiholog și promotor al portalului „Doodles și desene”, subliniază că, la anumite vârste, copiii nu pot explica în cuvinte ce se întâmplă cu ei și cum se simt și că, pentru ei, modul natural de a face acest lucru poate fi prin desen. Cueto notează 8 aspecte care din desen îi pot ajuta pe părinți să detecteze din timp dacă există o problemă:
1. Evoluția formelor și a figurilor: fiecare etapă corespunde unui nivel de evoluție a desenului. Astfel, în jur de 4 până la 5 ani, formularele trebuie să fie recunoscute minim, deoarece copilul este în proces de elaborare a schemelor fiecărui lucru.
2. Presiune: trebuie să observăm nepotriviri, dacă loviturile sunt atât de puternice încât pot rupe hârtia sau atât de moale încât desenul nu este aproape conturat.
3. Elemente ale desenului: dacă copilul adaugă multe detalii unui element sau o parte a desenului sau, în schimb, le omite când ar trebui să le includă.
4. Mărimea sau spațiul utilizat: disproporțiile unei figuri sau elementele acesteia. Puteți găsi, de asemenea, dimensiuni foarte mari care chiar depășesc spațiul foii sau foarte mici.
5. Organizarea formelor și a figurilor: dacă există confuzie în ordinea elementelor sau dimpotrivă, totul este așezat și organizat astfel și dă impresia de rigiditate sau desen static.
6. Desenul liniilor: este necesar să se stabilească dacă liniile sunt rupte sau rupte sau sunt concentrate formând un fel de bilă înnegrită sau dacă sunt foarte unghiulare.
7. Culorile: de la 4 ani culoarea este aleasă pentru o problemă emoțională. Va fi un semn de avertizare că copilul folosește în mod repetat o singură culoare sau dacă în desenele sale predomină negrul și roșul.
8. Corecții și corecții: trebuie să observați dacă există multe știfturi sau dacă trebuie să ștergeți de mai multe ori ceea ce atrageți și apoi repetați-l.
Cueto recomandă ca, dacă părinții consideră că copilul lor trece printr-o perioadă dificilă și poate detecta în desenele lor aspecte atrăgătoare, să apeleze la un profesionist calificat care inspiră încredere și, mai ales, „să se conecteze cu copilul dvs. de la prima vizită”.
Tag-Uri:
Verifică Nutriție Cut-And-Copil
Un studiu realizat de Universitatea din Țara Bascilor pune bazele științifice pentru a lua în considerare desenele copiilor mici ca o resursă utilă atunci când evaluează dezvoltarea lor conceptuală în copilărie timpurie. Lucrarea, publicată în revista „Journal of Biological Education”, raportează maturitatea conceptuală a copiilor la producția picturală.
José Domingo Villarroel și Guillermo Infante, profesori de la Școlile de predare din Bilbao și Vitoria, au analizat desenele despre viața plantelor a 118 fete și băieți cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani. Rezultatele studiului lor arată că cei care au o cunoaștere mai precisă a ființelor vii desenează mai frecvent aspecte cheie precum soarele, ploaia și norii, reprezentări care nu sunt doar decorative pentru copii.
Potrivit lui Villaroel e Infante, soarele care apare în desenele copiilor în legătură cu plantele nu este un element estetic, ci consecința de a ști că plantele au nevoie de lumina solară pentru a supraviețui.
Experți precum Sergi Banús, psiholog clinic pentru copii, consideră că desenul este un instrument foarte util în evaluarea psihologică a copiilor, în special după 5 ani. În acest sens, el subliniază că desenul reflectă modul particular în care copilul își vede și își trăiește lumea, pe lângă faptul că presupune o reflectare a schimbărilor sale de maturizare.
Mai exact, există indicatori grafici pentru trăsături psihologice, cum ar fi neascultarea, anxietatea, ego-centrarea, motivația pentru învățare, nesiguranța, perseverența, stima de sine sau problemele de relație socială. Cu toate acestea, experții avertizează că interpretarea unui desen pentru copii ar trebui să se bazeze pe aproximări statistice care asociază prezența unei anumite caracteristici a desenului cu o mare probabilitate de a prezenta o trăsătură de personalitate. În plus, trebuie avut în vedere faptul că acestea pot fi caracteristici care apar în momente specifice din viața copilului.
Astfel, există teste specifice bazate pe diferite tipuri de desen care ajută psihologii și educatorii să detecteze posibile probleme sau potențiale la copii. Două dintre cele mai utilizate sunt cele ale familiei și casa-copac-persoană. De exemplu, în desenul de familie, caracteristici precum mărimea, tipul de accident vascular cerebral, ordinea în care au fost pictate personajele și distanța dintre ele sunt evaluate sau omiterea oricăreia dintre figuri (tată, mamă sau un frate), chiar refuzul de a desena.
Semnele de avertizare în desen
Judit Cueto, psiholog și promotor al portalului „Doodles și desene”, subliniază că, la anumite vârste, copiii nu pot explica în cuvinte ce se întâmplă cu ei și cum se simt și că, pentru ei, modul natural de a face acest lucru poate fi prin desen. Cueto notează 8 aspecte care din desen îi pot ajuta pe părinți să detecteze din timp dacă există o problemă:
1. Evoluția formelor și a figurilor: fiecare etapă corespunde unui nivel de evoluție a desenului. Astfel, în jur de 4 până la 5 ani, formularele trebuie să fie recunoscute minim, deoarece copilul este în proces de elaborare a schemelor fiecărui lucru.
2. Presiune: trebuie să observăm nepotriviri, dacă loviturile sunt atât de puternice încât pot rupe hârtia sau atât de moale încât desenul nu este aproape conturat.
3. Elemente ale desenului: dacă copilul adaugă multe detalii unui element sau o parte a desenului sau, în schimb, le omite când ar trebui să le includă.
4. Mărimea sau spațiul utilizat: disproporțiile unei figuri sau elementele acesteia. Puteți găsi, de asemenea, dimensiuni foarte mari care chiar depășesc spațiul foii sau foarte mici.
5. Organizarea formelor și a figurilor: dacă există confuzie în ordinea elementelor sau dimpotrivă, totul este așezat și organizat astfel și dă impresia de rigiditate sau desen static.
6. Desenul liniilor: este necesar să se stabilească dacă liniile sunt rupte sau rupte sau sunt concentrate formând un fel de bilă înnegrită sau dacă sunt foarte unghiulare.
7. Culorile: de la 4 ani culoarea este aleasă pentru o problemă emoțională. Va fi un semn de avertizare că copilul folosește în mod repetat o singură culoare sau dacă în desenele sale predomină negrul și roșul.
8. Corecții și corecții: trebuie să observați dacă există multe știfturi sau dacă trebuie să ștergeți de mai multe ori ceea ce atrageți și apoi repetați-l.
Cueto recomandă ca, dacă părinții consideră că copilul lor trece printr-o perioadă dificilă și poate detecta în desenele lor aspecte atrăgătoare, să apeleze la un profesionist calificat care inspiră încredere și, mai ales, „să se conecteze cu copilul dvs. de la prima vizită”.
